Întrebarea dacă SARS-CoV-2 este transmis în principal prin picături sau aerosoli a fost foarte controversată.Am căutat să explicăm această controversă printr-o analiză istorică a cercetării transmiterii în alte boli.Pentru cea mai mare parte a istoriei omenirii, paradigma dominantă a fost aceea că multe boli au fost transportate pe calea aerului, adesea pe distanțe lungi și într-un mod fantasmagoric.Această paradigmă miasmatică a fost contestată la mijlocul și sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția teoriei germenilor, și pe măsură ce boli precum holera, febra puerperală și malaria se transmit efectiv în alte moduri.Motivat de opiniile sale cu privire la importanța infecției prin contact/picături și rezistența pe care a întâlnit-o din cauza influenței rămase a teoriei miasmei, proeminentul oficial de sănătate publică Charles Chapin a ajutat în 1910 la inițierea unei schimbări de paradigmă de succes, considerând că transmiterea prin aer este cea mai puțin probabilă.Această nouă paradigmă a devenit dominantă.Cu toate acestea, lipsa de înțelegere a aerosolilor a condus la erori sistematice în interpretarea dovezilor cercetării privind căile de transmisie.În următoarele cinci decenii, transmiterea prin aer a fost considerată de o importanță neglijabilă sau minoră pentru toate bolile respiratorii majore, până la o demonstrație a transmiterii prin aer a tuberculozei (care se credea în mod eronat că se transmite prin picături) în 1962. Paradigma contact/picături a rămas dominante și doar câteva boli au fost acceptate pe scară largă ca transmise în aer înainte de COVID-19: cele care au fost transmise în mod clar persoanelor care nu se aflau în aceeași cameră.Accelerarea cercetării interdisciplinare inspirate de pandemia COVID-19 a arătat că transmiterea prin aer este un mod major de transmitere pentru această boală și este probabil să fie semnificativ pentru multe boli infecțioase respiratorii.
Implicatii practice
De la începutul secolului al XX-lea, a existat rezistență de a accepta că bolile se transmit prin aer, ceea ce a fost deosebit de dăunător în timpul pandemiei de COVID-19.Un motiv cheie pentru această rezistență constă în istoria înțelegerii științifice a transmiterii bolilor: transmiterea prin aer a fost considerată dominantă în cea mai mare parte a istoriei umane, dar pendulul a oscilat prea departe la începutul secolului al XX-lea.Timp de zeci de ani, nicio boală importantă nu a fost considerată a fi transmisă în aer.Prin clarificarea acestei istorii și a erorilor înrădăcinate în ea care încă persistă, sperăm să facilităm progresul în acest domeniu în viitor.
Pandemia COVID-19 a motivat o dezbatere intensă asupra modurilor de transmitere a virusului SARS-CoV-2, implicând în principal trei moduri: În primul rând, impactul picăturilor „prin pulverizare” asupra ochilor, nărilor sau gurii, care altfel cad la pământ. aproape de persoana infectată.În al doilea rând, prin atingere, fie prin contact direct cu o persoană infectată, fie indirect prin contact cu o suprafață contaminată („fomite”) urmată de auto-inoculare prin atingerea interiorului ochilor, nasului sau gurii.În al treilea rând, la inhalarea aerosolilor, dintre care unii pot rămâne suspendați în aer ore în șir („transmitere prin aer”).1,2
Organizațiile de sănătate publică, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății (OMS), au declarat inițial că virusul se transmite în picături mari care au căzut la pământ în apropierea persoanei infectate, precum și prin atingerea suprafețelor contaminate.OMS a declarat cu insistență, pe 28 martie 2020, că SARS-CoV-2 nu a fost transportat în aer (cu excepția cazului de „proceduri medicale generatoare de aerosoli”) foarte specifice și că a fost o „dezinformare” a spune contrariul.3Acest sfat a intrat în conflict cu cel al multor oameni de știință care au afirmat că transmiterea prin aer ar fi probabil o contribuție semnificativă.de ex. Ref.4-9De-a lungul timpului, OMS a atenuat treptat această poziție: în primul rând, admitând că transmiterea prin aer era posibilă, dar puțin probabilă;10apoi, fără explicații, promovarea rolului ventilației în noiembrie 2020 pentru a controla răspândirea virusului (care este util doar pentru controlul agenților patogeni din aer);11declarând apoi, pe 30 aprilie 2021, că transmiterea SARS-CoV-2 prin aerosoli este importantă (în timp ce nu se folosește cuvântul „aer”).12Deși un oficial de rang înalt al OMS a recunoscut într-un interviu de presă în acea perioadă că „motivul pentru care promovăm ventilația este că acest virus poate fi transmis în aer”, ei au declarat, de asemenea, că au evitat să folosească cuvântul „transportat în aer”.13În cele din urmă, în decembrie 2021, OMS a actualizat o pagină de pe site-ul său web pentru a afirma în mod clar că transmisia prin aer pe distanță scurtă și lungă este importantă, arătând în același timp clar că „transmiterea cu aerosoli” și „transmiterea prin aer” sunt sinonime.14Cu toate acestea, în afară de acea pagină web, descrierea virusului ca „transportat în aer” continuă să fie aproape complet absentă din comunicările publice ale OMS din martie 2022.
Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite au urmat o cale paralelă: în primul rând, afirmând importanța transmiterii picăturilor;apoi, în septembrie 2020, a postat pe scurt pe site-ul său o acceptare a transmisiei prin aer care a fost întreruptă trei zile mai târziu;15și, în sfârșit, pe 7 mai 2021, recunoscând că inhalarea de aerosoli este importantă pentru transmitere.16Cu toate acestea, CDC a folosit frecvent termenul „picături respiratorii”, în general asociat cu picături mari care cad rapid pe pământ,17pentru a se referi la aerosoli,18creând o confuzie substanțială.19Niciuna dintre organizații nu a evidențiat schimbările în conferințele de presă sau campaniile majore de comunicare.20Până la momentul în care aceste admiteri limitate au fost făcute de ambele organizații, dovezile pentru transmiterea prin aer s-au acumulat și mulți oameni de știință și medici afirmau că transmiterea prin aer nu era doar un posibil mod de transmitere, ci probabil căpredominantmodul.21În august 2021, CDC a declarat că transmisibilitatea variantei delta SARS-CoV-2 s-a apropiat de cea a varicelei, un virus aerian extrem de transmisibil.22Varianta omicron care a apărut la sfârșitul anului 2021 părea a fi un virus cu răspândire remarcabil de rapidă, prezentând un număr mare de reproducere și un interval serial scurt.23
Acceptarea foarte lentă și întâmplătoare a dovezilor transmiterii prin aer a SARS-CoV-2 de către marile organizații de sănătate publică a contribuit la un control suboptim al pandemiei, în timp ce beneficiile măsurilor de protecție împotriva transmiterii cu aerosoli devin bine stabilite.24-26Acceptarea mai rapidă a acestor dovezi ar fi încurajat liniile directoare care distingeau regulile pentru interior și exterior, accent mai mare pe activitățile în aer liber, recomandarea anterioară pentru măști, accent din ce în ce mai devreme pe o mai bună potrivire și filtrare a măștii, precum și reguli pentru purtarea măștii în interior chiar și atunci când distanțarea socială ar putea fi menținută, ventilația și filtrarea.Acceptarea mai devreme ar fi permis un accent mai mare asupra acestor măsuri și ar fi redus timpul și banii cheltuiți excesiv pentru măsuri precum dezinfecția suprafețelor și barierele laterale din plexiglas, care sunt destul de ineficiente pentru transmiterea prin aer și, în cazul celor din urmă, pot fi chiar contraproductive.29,30
De ce au fost aceste organizații atât de lente și de ce a existat atât de multă rezistență la schimbare?O lucrare anterioară a analizat problema capitalului științific (interesele create) din perspectivă sociologică.31Evitarea costurilor asociate cu măsurile necesare pentru a controla transmiterea prin aer, cum ar fi echipamente de protecție personală (EIP) mai bune pentru lucrătorii din domeniul sănătății32și ventilație îmbunătățită33poate să fi jucat un rol.Alții au explicat întârzierea în ceea ce privește percepția pericolelor asociate cu aparatele respiratorii N9532care au fost însă contestate34sau din cauza gestionării defectuoase a stocurilor de urgență care a condus la penurie la începutul pandemiei.de ex. Ref.35
O explicație suplimentară care nu este oferită de publicațiile respective, dar care este în întregime în concordanță cu constatările lor, este că ezitarea de a lua în considerare sau adopta ideea de transmitere prin aer a agenților patogeni s-a datorat, în parte, unei erori conceptuale care a fost introdusă cu peste un secol în urmă. și s-a înrădăcinat în domeniul sănătății publice și al prevenirii infecțiilor: o dogmă conform căreia transmiterea bolilor respiratorii este cauzată de picături mari și, prin urmare, eforturile de atenuare a picăturilor ar fi suficient de bune.Aceste instituții au manifestat, de asemenea, o reticență de a se adapta chiar și în fața dovezilor, în conformitate cu teoriile sociologice și epistemologice despre modul în care oamenii care controlează instituțiile pot rezista schimbării, mai ales dacă aceasta pare amenințătoare pentru propria lor poziție;cum poate funcționa gândirea de grup, mai ales atunci când oamenii sunt defensivi în fața provocărilor externe;și modul în care evoluția științifică se poate întâmpla prin schimbări de paradigmă, chiar dacă apărătorii vechii paradigme rezistă să accepte că o teorie alternativă are un sprijin mai bun din dovezile disponibile.36-38Astfel, pentru a înțelege persistența acestei erori, am căutat să explorăm istoria acesteia și, în general, a transmiterii bolilor prin aer și să evidențiem tendințele cheie care au condus la predominarea teoriei picăturilor.
Veniți de la https://www.safetyandquality.gov.au/sub-brand/covid-19-icon
Ora postării: 27-sept-2022